Obiceiuri, curiozități istorice, legende:
Există o legendă interesantă care spune că ungurii nomazi înmuiau carnea sub șaua lor. Cu toate acestea, nu s-a găsit nicio dovadă scrisă a acestui obicei neobișnuit de a depozita alimente. Acest exemplu haios se referă, probabil, la faptul că ungurii umblau atât de mult călare încât abia aveau timp să ia cina într-un anume loc.
"Maghiarii nu ciocnesc bere!" - L-am auzit pe bunicul meu spunând asta de multe ori. Motivul? Este o poveste foarte veche. Legenda spune că, atunci când cei 13 martiri au fost executați la Arad după Războiul de Independență al Ungariei din 1848, ofițerii austrieci au ciocnit cu bere pentru a sărbători victoria lor. Dacă este o realitate sau doar o legendă, istoricii nu pot confirma. Un lucru este cert: maghiarii comemorează victimele războiului de independență prin această tradiție. Așadar, nu vă simțiți jignit dacă un ungur nu se oferă să ciocnească paharul de bere! Ei pur și simplu comemorează aceste victime. În rest, chiar nu ne pasă dacă străinii ciocnesc berea în Ungaria. Nu vă faceți griji, nu suntem jigniți. Se aplică doar la noi.
Husarii au fost cavaleria ușoară înființată în secolul al XV-lea, au jucat un rol important în strategia militară a monarhiei austro-ungare până la Primul Război Mondial. Ieșind din spatele unei unități blindate cu caii lor rapizi și ușori, aceștia reduceau efectiv numărul inamicilor cu ajutorul săbiilor lor. Tehnica atacului rapid a devenit populară în armată, iar husarii au apărut ulterior în Rusia, Italia și Polonia. Cel mai faimos husar al nostru, László Bercsényi (Ladislas Ignace de Bercheny), a organizat primul regiment francez de husari sub Ludovic al XV-lea. Stilul eficient de luptă a fost folosit și în războaiele napoleoniene, iar husarii lui Bercsényi au fost cea mai veche unitate militară franceză. Știați că: --- Imnul Legiunii Stăine din Franța este și astăzi imnul Bercsényi? --- Știți cumva, cum se numește cartierul trapezoidal din sudul Bucureștiului?
Probabil că vă vine greu să credeți că Slovacia, partea de vest a Ucrainei, partea Transilvaniei din România, nordul Serbiei și întreaga Croație au fost cândva conduse de regi maghiari. Maghiarii sunt mândri de anii lor de biruință și de cei 1000 de ani de istorie. Astfel, legenda unei Ungarii istorice care se întinde pe trei mări s-a dezvoltat cu ușurință. Este un pic exagerată, dar nu este departe de adevăr.
Marea Adriatică
Marea Adriatică a aparținut "din totdeauna" Ungariei. Croația a fost teritoriu autonom al Ungariei începând cu secolul al IX-lea. Sora regelui maghiar de atunci, Sfântul Ladislau I, a fost căsătorită cu regele croat Zvonomir. Cu toate acestea, Zvonomir a murit fără să aibă un copil, iar dintre "moștenitorii" din jur, Ladislau a fost primul care a revendicat tronul vacant. Uniunea Croato-Ungară a fost renumită pentru că a menținut legături strânse până în 1981. Așadar, dacă aveți o cunoștință maghiară din această zonă, s-ar putea să o auziți spunând: "Sunt acasă, în cele din urmă".
Marea Neagră
Regele maghiar Ludovic cel Mare a folosit teritoriul moldovenesc de pe coasta Mării Negre ca "stat tampon" împotriva invaziei tătarilor. El l-a așezat pe Dragoș ca voievod al Maramureșului, care, în schimb, și-a servit regele cu devotament. În toți cei trei ani de mandat, ungurii nu s-au putut bucura de vecinătatea Mării Negre, deoarece în 1359, nepotul lui Dragoș, Balc, a fost înlăturat de voievodul Bogdan, care a fost și fondatorul Moldovei independente.
Marea Tireniană
Cea de-a treia mare - Marea Tireniană - aparținând Ungariei poate fi, de asemenea, legată de vremurile lui Ludovic cel Mare. Ludovic cel Mare dorea să domnească la Napoli și să unească cele două regate. Acesta a fost motivul pentru care fratele său, Andrei, s-a căsătorit cu prințesa Ioana I de Napoli. Cu toate acestea, regele Neapolelui nu l-a acceptat pe fratele lui Ludovic cel Mare ca moștenitor, așa că i-a lăsat toată puterea Ioanei. Restul poveștii s-ar potrivi cu o tragedie shakespeariană bine scrisă: relația dintre cei doi soți a devenit acră și, până la sosirea lui Ludovic în Napoli, Johanna l-a otrăvit pe Andrei. Prin urmare, Ludovic cel Mare a declanșat o ofensivă împotriva Ioanei și, în ciuda faptului că a obținut o victorie ușoară, nu a reușit niciodată să își consolideze puterea în Napoli. Astfel, regele - care își pierduse fratele - a renunțat în cele din urmă la aspirația sa și s-a întors în Regatul Ungariei.
Una dintre cele mai tragice figuri din legendele maghiare a fost descendentul familiei Hunyadi, " bătător de turci", care și-a dedicat viața și sângele pentru apărarea țării. László Hunyadi, sau "Iancu de Hunedoara" - care avea doar 21 de ani la acea vreme - era invidiat pentru puterea și bogăția sa, așa că a fost acuzat pe baza unor probe inventate. Conform verdictului, urma să fie decapitat la 16 martie 1457. Conform legii maghiare de la acea vreme, dacă cineva supraviețuia după ce era lovit de trei ori de călău, era grațiat. Călăul l-a lovit de trei ori, însă acesta s-a ridicat în picioare. De teamă de puterea lui, tribunalul nu a ținut cont de această lege și a ordonat o a patra lovitură, care în cele din urmă l-a ucis pe Hunyadi.
